Luntrea lui Caron

LUCIAN BLAGA

Manuscrisul romanului Luntrea lui Caron a fost tinut ascuns pana in 1990, cand a fost publicat pentru prima oara, la aproape trei decenii de la moartea lui Lucian Blaga. Editia integrala avea sa apara opt ani mai tarziu. Autorul si-a dedicat ultimii ani din viata rescrierii si completarii a ceea ce avea sa fie un roman cu elemente autobiografice. Dincolo de cele doua povesti de dragoste, dincolo de proza deopotriva memorialistica si lirica, transpare marturia scindarii si a descompunerii de care incepuse sa sufere lumea intelectuala romaneasca imediat dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Poate cel mai pregnant se desprinde convingerea ca nici dragostea, nici erotismul, nici refugiul in reflectie nu mai pot asigura salvarea din fata valului de intuneric ce se anunta. Salveaza, provizoriu, doar sporadicele evadari in poezie, in contemplare si in senzualitate.

(Lancram-Sebes, 9 mai 1895-Cluj, 6 mai 1961). Face scoala primara germana la Sebes (1902-1906) si liceul "Andrei Saguna" la Brasov (1906-1914). Debuteaza in ziarele aradene Tribuna cu poezia "Pe tarm" (1910) si Romanul cu studiul Reflectii asupra intuitiei lui Bergson (1914). Urmeaza cursurile Facultatii de teologie din Sibiu si Oradea (1914-1916). Studiaza filozofia si biologia la Universitatea din Viena (1916-1920), obtinand titlul de doctor. Revine in tara in ajunul Marii Uniri. Publica la Sibiu placheta de versuri Poemele luminii si culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu (1919). Prima sa drama, Zalmoxe, apare in ziarul Vointa (1920). Academia Romana ii decerneaza Premiul "Adamachi" pentru debut (1921). Universitatea din Cluj premiaza piesa Zalmoxe (1922). I se tiparesc primele traduceri de poezie in revista cernauteana Die Brucke (1922). Redactor la ziarele Vointa si Patria, membru in comitetul de directie al revistei Cultura, colaborator permanent la publicatiile Gandirea, Adevarul literar si artistic si Cuvantul (1922-1926). Atasat si consilier de presa la Varsovia, Praga si Berna (1926-1936), subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1936-1938) si ministru plenipotentiar al Romaniei in Portugalia (1938-1939). Academia Romana ii confera Marele Premiu "C. Hamangiu" pentru opera dramatica si poetica (1935). Este ales membru activ al Academiei Romane (1936). Dupa Dictatul de la Viena se afla in refugiu la Sibiu, insotind Universitatea din Cluj (1940-1946). Conferentiaza la Facultatea de litere si filosofie (1946-1948). Cercetator la Institutul de istorie si filosofie (1949-1951). Bibliotecar-sef (1951-1954) si director-adjunct (1954-1959) la filiala clujeana a Bibliotecii Academiei. Este inmormantat in satul natal.
Opera nebeletristica (volume de articole, eseuri si studii), in ordinea aparitiei: Cultura si cunostinta (1922) Filosofia stilului (1924) Fenomenul originar Fetele unui veac (1925) Daimonion (1926) Eonul dogmatic (1931) Cunoasterea luciferica (1933) Censura transcendenta (1934) Orizont si stil (1934) Spatiul mioritic (1936) Elogiul satului romanesc (1936) Geneza metaforei si sensul culturii (1937) Arta si valoare (1939); Diferentialele divine (1940) Despre gandirea magica (1941) Religie si spirit (1941) Stiinta si creatie (1942) Despre constiinta filosofica (1947) Aspecte antropologice (1948) Gandirea romaneasca in Transilvania in secolul al XVIII-lea (1966) Zari si etape (1968) Experimentul si spiritul matematic (1969) Isvoade (1972) Fiinta istorica (1977)