Glontul de argint sau Adevarata moarte a lui Avram Iancu. Teatru

MIRCEA TOMUS

MOTUL: Bucurie cu primejdie! IANCU: Semnul primejdiei tresare-n sufletul motilor! Sar toti ca unul la vestea de pojar! MOTUL: Nu le e frica de moarte! IANCU: Nu le e frica, nu! Vin chiuind ca la nunta si fiinta lor primeste vestea primejdiei pe cea mai ascutita coarda a ei, acolo unde tresare bucuria! MOTUL: Primejdie cu bucurie! IANCU: De-acum trebuie sa vina! Sa vina motii si tribunii! Dobra sa vina si Buteanu sa vina. . . Cu ai lor. . . Sa-i simt langa mine. . . Sa fim impreuna, asa, toti laolalta, sa-nfruntam primejdia si sa asteptam bucuria! MOTUL: Vin! Trebuie sa vie! IANCU: Ii vad cum se-avanta cu totii ca intr-o apa limpede, care e nadejdea lor de fericire. . . MOTUL: Veche nadejde! Batrana nadejde! IANCU: Batrana cat neamul, omule! Dar inflorita acum din nou, ca o copila. . . O, de-as apuca sa traiesc s-o vad crescand, fecioara. . . Sa-mi fie mireasa! MOTUL: A ta va fi, Avramut: mireasa ta, fericirea neamului!