Paradisuri pierdute. Strabatand secolele, vol. 1

ERIC-EMMANUEL SCHMITT

Traducere de Doru Mares

Strabatand secolele, noul ciclu romanesc al lui Eric-Emmanuel Schmitt proiectat in opt volume si inaugurat de Paradisuri pierdute, se arata a fi o poveste de dragoste nemuritoare, care sfideaza timpul, si totodata o ampla si ametitoare panorama a istoriei umanitatii.

Paradisuri pierdute este inceputul unei aventuri unice, avandu-l ca protagonist pe Noam. Nascut acum 8 000 de ani, intr-un sat lacustru, in sanul unei naturi paradiziace, acesta este silit sa se revolte impotriva alor sai cand o intalneste pe fascinanta Noura, gratie careia se descopera pe sine. Infrunta si o calamitate palpabila: Potopul. Revarsarea apelor il impinge pe Noam in istorie si, printr-un accident inexplicabil si aproape fatal, ii hotaraste destinul extraordinar, eliberat de constrangerile mortalitatii si impovarat de cunoasterea greselilor omenirii.

„Metoda lui Schmitt ajunge aici la apogeu: formuleaza marile intrebari filozofice, psihologice si sociale prin intermediul unor personaje-cheie. Legatura noastra cu natura, complexitatea relatiilor de dragoste si de familie, avantajele si dezavantajele progresului, automatizarea individului in cadrul grupurilor, radacinile rasismului, raportul cu invizibilul si divinitatea, perceptia propriilor emotii: in acest roman, stramosul nostru Noam, dar si tatal lui, Pannoam, uriasul Barak, sotia Mina, fiul Ham, Noura, iubirea imposibila, intruchipeaza toate aceste intrebari cu o profunda umanitate. O umanitate magnifica, marca dintotdeauna a scriitorului Schmitt. “ — Le Matin

Pe coperta: Jan Brueghel cel Tanar, Paradisul si caderea lui Adam si a Evei (detaliu)

„Pornind din negura timpurilor si pana in prezent, Schmitt ne poarta pe valurile ample ale Istoriei si ale imaginatiei, cu un desavarsit simt al naratiunii, al peripetiilor, al rasturnarilor de situatie si cu o extraordinara abilitate de a crea personaje formidabile. “ — Le Soir

ERIC-EMMANUEL SCHMITT s-a nascut pe 28 martie 1960 la Lyon. In 1983 absolva cursurile prestigioasei École Normale Supérieure cu o diploma in filozofie. Trei ani mai tarziu obtine titlul de doctor in filozofie. Debuteaza in 1991 cu o piesa de teatru, Noaptea de la Valognes. Ii urmeaza Vizitatorul, care ii aduce consacrarea si pentru care este distins cu trei premii Molière, Variatiuni enigmatice, Libertinul etc. In 1994 ii apare primul roman, Secta Egoistilor, dar scrie in continuare piese de teatru care fac sali pline in Franta si in strainatate. In 2001 este recompensat de Academia Franceza cu Grand Prix du Théatre pentru intreaga activitate. De acelasi succes rasunator se bucura si romanele sale Evanghelia dupa Pilat (2000), Adolf H. Doua vieti (2001), Pe cand eram o opera de arta (2002), precum si eseul Viata mea cu Mozart (2005). Volumele care alcatuiesc „Ciclul invizibilului“ – Milarepa (1997), Domnul Ibrahim si florile din Coran (2001), Oscar si Tanti Roz (2002), Copilul lui Noe (2004), Luptatorul de sumo care nu se putea ingrasa (2009), Cei zece copii pe care doamna Ming nu i-a avut niciodata (2012), Doamna Pylinska si secretul lui Chopin (2018) si Félix si izvorul invizibil (2019) – s-au aflat luni intregi pe listele de bestselleruri din numeroase tari. Eric-Emmanuel Schmitt este autorul a cinci volume de povestiri, Cea mai frumoasa carte din lume si alte povestiri (2006), Visatoarea din Ostende (2007), Concert in memoria unui inger (2010), distins cu Premiul Goncourt pentru nuvela, Cei doi domni din Bruxelles (2012) si Razbunarea iertarii (2017). In 2008 publica romanul Ulysse from Bagdad, in 2011, Femeia in fata oglinzii, in 2013, Papagalii din Piata Arezzo, in 2014, dipticul Elixirul dragostei si Otrava iubirii, in 2015, Noaptea de foc, in 2016, Omul care vedea dincolo de chipuri, iar in 2019, Jurnalul unei iubiri pierdute, distins in 2020 cu Premiul Jules Renard. In 2021 apare primul roman, Paradisuri pierdute, din ciclul Strabatand secolele, iar in 2022, cel de-al doilea, Poarta cerului. Lui Eric-Emmanuel Schmitt i s-au decernat peste 20 de premii si distinctii literare, in 2001 primind titlul de Chevalier des Arts et des Lettres. Cartile lui sunt traduse in peste 40 de limbi.