Rasarit

Virginia-Gabriela Tanca

A fost odata un rasarit... Un rasarit ca o scanteie sau o scanteie ca un rasarit. Rasaritul acelui moment, care mi-a aratat puterea si dorinta de a scrie. Cartea contine poezii scrise dintr-o inima indragostita, de acele stari care ne cuprind deopotriva dorintele, visele si dorurile. Imaginatia impletita cu realitatea banala, in care ne scaldam ravnele, ca o prajitura inca necoapta, un amalgam d eingreediente sarate, amare, parfumate. Zbaterea nelinistilor sufletului, impletite cu ganduri curate si pofte carnale. O reprezentare lirica, menita sa rascoleasca si sa aline, andraznind cu duiosie sa patrunda in sufletele cititorilor, sa-i faca sa-si doreasca sa se contopeasca in starile ce emana, la fiecare cuvant rostir, fiori dulci, ostentativi. Un rasarit condus spre infinit. Volumul de versuri al poetei Virginia-Gabriela Tanca, Rasarit , este o confesiune lirica nelinistitoare, dar mereu ravnita, oricate indoieli, declaratii, certitudini pline de capcane, stapanita de o nevoie imperioasa de implinire.Virginia-Gabriela Tanca construieste o poveste de iubire, dupa ce isi defineste starea ca fiind in esantion de vise, se cauta pe sine, asteptand cu o oarecare dezamagire, drumul insidios al iubirii care pare a fi uneori incercata de dureri otravitoare.Se pare ca eul liric, inainte de a cunoaste iubirea, sfideaza nepasarea, descoperind o ipostaza nesincera a iubitului in sarutul perfid, desi isi simte dragostea nebuna, subliniind ideea ca iubirea este o ingemanare de placere si durere.Poemele de inceput compun profilul nestatornic al iubitului, folosind persoana a II-a, mereu nelinistit si nesigur de trairile sale, numindu-l maestru meloman, nabab nebun…Valsand vrajit prin valurile vietii. Suflet rebel si contradictoriu, indragostitul isi marturiseste iubirea ii zambeste, apoi zglobiu pornesti, iubitule, la mine. Plina de sperante, poeta incearca sa-l imortalizeze: De-ar fi sa spuna cerul prin care am eclozat/ ca dragostea curata in noi a existat/ puterea nazuintei s-ar prinde-n poezii/ Si orele curtate cuminti ne-or ocroti.Exista in acest volum de poezii o nestavilita nevoie de daruire totala, oricate clipe de suspin ar indura: Cersesc iubire de la tine/ Cand am atita de-mpartit?/ Nu vreau sa fii doar amagire/ Si tind sa cred ca tu imi esti sortit.Starea de dor se multiplica obsesiv intr-un poem amplu care de la inceput si pana la sfarsit incepe cu sintagmaMi-e dor, devenita lait-motiv.Nazuinta de a iubi se exprima prin verbul m-as face in diferite variante semantice: M-as face inger pazitor… m-as face foc… m-as face sange rosu aprins/ sa-ti curg prin vene ca valul necuprins. Astfel, discursul liric devine pe alocuri o incantatie, o declaratie de dragoste intr-un zbor fierbinte pentru ca impreuna pe veci s-atingem, prin timpuri nemurirea. Exista o acumulare de gesturi tandre, consfintite in anotimpuri, in aromele florilor, sub clar de luna, sub imperiul luminii.Poeta construieste din cuvinte o iubire explicita, senzuala, in daruire totala topeste-te cu mine… fiorul sa-mpartim. Poeta ravneste o continua primenire, trecand prin ploaie, prin speranta, prin vise, furtuna, fum, prin noapte, si mai ales, printr-un lung sir de suisuri si coborasuri in ganduri incurcate… ratacite in starea de insingurare.Ce noapte trista trebuie sa-ndur/ pierduta in universul Tau nebun.Motivul curgerii ireversibile a timpului apare in multe variante semantice: clipa dulce, timp de chin, m-am daruit mai mult de o secunda, clipe ofilite de voluptate sunt invocate mereu in acest univers imaginar in care iubirea cunoaste diferite trepte: speranta, indoiala, extaz si diaperare, cum este insasi viata. De altfel, poeta declara in preambulul volumului ca traieste pe o scena care este viata. Cu siguranta, volumul Rasarit isi va gasi cititorii care cred in iubire, valoarea suprema, una dintre puntile catre implinire. - Elena Netcu