Trenul spre Samarkand

GUZEL IAHINA

"Un fel de Arca a lui Noe", dupa cum il numeste Guzel Iahina, trenul care duce copii din Povolgia flamanda si saracita spre Samarkand dobandeste de-a lungul calatoriei proportii mitice. Nu numai despre salvarea copiilor e vorba, ci si despre salvarea sufletelor. Si despre omenie. Romanul atinge dimensiuni de epos: asemenea lui Odiseu, Hercule sau Iason, Deev, personajul cel mai pregnant conturat, poate ucigasul unora dintre parintii orfanilor pe care-i are in grija, trebuie sa lupte, pentru a-i salva pe copii, cu raul absolut, care se infatiseaza sub diferite chipuri: foamete, molima, tradare, crima. Sentimentul de pericol permanent e insotit de momente neasteptate de tandrete si iubire, de uluitoare gesturi de solidaritate, de emotionante dovezi de sacrificiu personal.

Anul 1923. Tanara Uniune Sovietica e un taram haotic, bantuit de o foamete crunta si inca zguduit de ultimele zvacniri ale Razboiului Civil. Neinduratoarea politica a rechizitionarilor a ucis milioane de oameni, a pustiit sate, a destramat familii si a lasat fara adapost mii de copii, care acum ratacesc flamanzi peste tot. Combatantul fortelor civile de tineret Deev primeste misiunea de a forma un tren care sa transporte cinci sute de copii de la Kazan pana in Samarkandul mai indestulat. Astfel incepe o calatorie aventuroasa, de sase saptamani, din padurile de pe malul Volgai si stepele kazahe pana in desertul Kizilkum si muntii Turkestanului, desfasurand o panza fabuloasa, pe care sunt zugravite destine, personaje pline de culoare (cazaci albi, tarani porniti in bejenie, cekisti, basmaci si, mai ales, micii vagabonzi excentrici), iubiri, gesturi exaltate sau suferinte tacute, umor, cruzime si speranta - intr-o alternare de lumina si intuneric demna de marea pictura si acea vivacitate cinematografica a scenelor cu care ne-a obisnuit deja Guzel Iahina.

"Pot spune ca astfel de carti se nasc foarte rar si ele ii schimba pe toti cei care le citesc. Toti ne amintim acest sentiment de la Platonov: cele citite te-au schimbat. Mie (cartea aceasta) mi-a amintit si de calatoriile lui Marco Polo si ale lui Afanasi Nikitin in intangibilul si luxuriantul Orient, pe taramul indestularii si al cruzimii salbatice, atractia caldurii cumplite, a dogoarei, a mirajului desertului. In plus, este, slava Domnului, o robinsoniada. Un gen care promite salvarea in final." - Elena Kostiukovici

"Misiunea terapeutica pe care si-o ia asupra sa Guzel Iahina in acest roman este, intr-un anumit sens, aceeasi pe care si-au asumat-o Ahmatova si Soljenitin in Rusia, dar si autori care au abordat tema sclaviei in America ori a Holocaustului, precum Toni Morrison sau William Styron. Iar sensibilitatea fata de astfel de teme este in sine marca unui mare scriitor." - gorky.media

"Pe cititorul romanului Trenul spre Samarkand il asteapta un nou vartej de trairi, o noua calatorie prin timp si spatiu. Fapte si documente istorice sustin fictiunea asa cum traversele mentin stabilitatea sinelor de tren. Si se naste o realitate artistica foarte credibila. Eroi care au trait cu un veac in urma pun o intrebare care-l tulbura si pe omul modern: Cum trebuie sa fie iubirea? Activa? Oarba? Rabdatoare? Necrutatoare?" - Procitenie

GUZEL IAHINA s-a nascut in 1977, la Kazan. A absolvit Facultatea de Limbi Straine a Institutului Pedagogic de Stat din Kazan, iar din 1999 locuieste la Moscova, unde a urmat cursurile Scolii de Cinematografie, sectia scenaristica. A lucrat in relatii publice, publicitate si marketing si a colaborat cu articole la revistele Neva, Oktiabr, Sibirskie ogni etc. In 2015 publica primul roman, Zuleiha deschide ochii (Zuleiha otkrivaet glaza; Humanitas Fiction, 2018). Inspirat din relatarile bunicii ei, o invatatoare tatara care a petrecut saisprezece ani intr-o colonie de munca din Siberia, romanul s-a bucurat imediat de un succes rasunator si a primit mai multe premii prestigioase. In Rusia, in 2015: Bolsaia Kniga (Marea Carte), Premiul intai si Premiul cititorilor - Locul intai; Premiul Iasnaia Poliana (Lev Tolstoi), Premiul Kniga Goda (Cartea Anului) si Premiul Zviozdnii Bilet (Bilet spre stele) al Festivalului Aksionov. A fost finalist la Russkii Buker (Booker Rus), in 2016 i s-a acordat Premiul Cyrano, iar in Franta a aparut in 2017 si a primit Premiul revistei Transfuge. A fost, de asemenea, finalist la Premiul Medicis Etranger. Cel de-al doilea roman al sau, Copiii de pe Volga (Deti moi; Humanitas Fiction, 2020), publicat in 2018, a castigat in anul 2019 Bolsaia Kniga -- Premiul al treilea si Premiul cititorilor - Locul intai, Marele Premiu Ivo Andric in Serbia. In 2020 a primit, in Italia, Premiul Literar International Giuseppe Tomasi di Lampedusa, iar in Franta, Premiul Le Meilleur livre etranger in 2021, fiind, la randul sau, finalist la Premiul Medicis Etranger. Cel mai recent roman semnat de Guzel Iahina, Trenul spre Samarkand, aparut in 2021, se inspira, ca si Zuleiha deschide ochii, din istoria familiei sale - bunicul patern al scriitoarei a facut parte dintr-un esalon de copii trimisi in Turkestan, in 1922. In total, cartile lui Guzel Iahina sunt in curs de traducere in peste patruzeci de tari.